Poezie
Ca în cocoașele cămilei
sonet
1 min lectură·
Mediu
Domol plângea lumina-n stins de soare
Pe catafalc de-ai lăcrima-n neștire
Și seva-n ochi e o întreagă-oștire
Precum spre-un mire-o ultimă scrisoare.
În țărm doar luna-aduce liniștire
Deasupra criptei din adânc de mare
În razele-i lucește o chemare
Spre-a da acelui adormit cinstire.
Târziu, când în mormânt se-adună zorii
Învie, să dea aurul său zilei.
Se pierde-argintu-n șoapte derizorii...
Dar după toacă iar e-n haina milei
Și mi se-adună-n cerul vieții norii:
Strâng ani ca în cocoașele cămilei.
002.643
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Ca în cocoașele cămilei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14003600/ca-in-cocoasele-camileiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.