Poezie
Rostul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Livezi de nea ca arborii crescânde
Adăpostesc în taină ghioceii
Trecut-a vremea de-am mâncat purceii
Dar primăvara încă doar în gând e.
De suflet te apucă-atunci cârceii
Și sub omături te-nvelești în pânde
Tulpini verzui să le auzi crescânde
Þi-e dor de vară, să îți pui cerceii.
Dar vor veni și mândrele cireșe,
Răbdare! Timpul are vremea lui.
Căci vor ieși căldurile din meșe,
De sub zăpada ce eternă nu-i.
Fiind sătul de-albeața-acestei feșe
Dator ești Rostului să te supui.
001.542
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Rostul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13999943/rostulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.