Poezie
Steaua
sonet
1 min lectură·
Mediu
Ferice clipă ce-mi respiri iubirea
Tu îmi cunoști și zbaterea din mațe
Când gelozia prinde să se-agațe
Așa cum câteodată n-este firea.
Un ceas de vis cuprinsu-m-a în brațe
Aceasta-mi este pe moment menirea
Și-așa a fost de când e omenirea,
Marionetă în divine ațe.
Iubito, soarta n-este de o seamă
Ne bem în dimineți de jar cafeaua
Ce înegrește despărțirii teamă.
Uitată este în alt an și steaua
Dar Pruncul Sfântul încă ne mai cheamă,
În gânduri cade-n iarna asta neaua.
012.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Steaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13997447/steauaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GGGaraciale✓"înegrește"
0