Poezie
Minciuna
1 min lectură·
Mediu
Sub pletele-argintate minciună vinde luna
Ea doar ascunde soare sub cratere grotești
Dar feeria-n totul nu este decât una
Vrăjit ca de sirene în marea nopții ești.
Iar stelele au darul de-a întări-n mirific
Deși sunt tot minciună, sunt lumi ce nu mai sunt
Minciună-s stele mii, ce nu există cifric
Și luna ce-i muiată în oala cea cu unt.
Dar pentru Om sunt mană cerească, nedormind
Și-amarul ne mai frâng aceste dulci vedenii
Ce-n carnea rece-a noastră cu văzul ni se prind
Cu ceru-aprins de slujbă, biserică în denii.
Nu cer să gust încă o dată Mărul,
Minciună pentru Om e Adevărul.
001671
0