Poezie

Plecare

sonet

1 min lectură·13 septembrie 2011

Mediu

În ploaia ce te sfâșie-n cadențe

Simțeam în biciuiri cum crește golul

Cum fost-ai de m-ai dat de-a rostogolul

Plecând spre alte tipuri de esențe.

Și-acuma disperarea-și joacă rolul

Ca un smintit alerg prin apă-n zdrențe

Sunt apt de orice fel de violențe

Iar Dumnezeu nu își trimite solul.

Cerșesc din mândre cetele-i de îngeri

Să îmi trimită-n mintea rară unul

Căci sunt de-atâtea vaiete și plângeri

Cum clocotind pe foc ar fi ceaunul.

Și în divina taină de constrângeri

Să nu mai fac cu viața-mi pe nebunul.

002.171

Ștefan Petrea. “Plecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13988892/plecare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.