Poezie
hoții de timp
sonet
1 min lectură·
Mediu
Din păsări au rămas doar ciori și vrăbii
Nu poți opri rostogolirea Roții
Și Timpului ne închinăm cu toții,
C-un dor de-a sta în lene îl însăbii.
Mai fură Vremea doar de clipe hoții
Visând, închipuindu-se cu săbii
Demult, pe puntea unor vechi corăbii,
La glasul tău tresar crunt mateloții.
În reculegeri, funerare urne
Te duc în ceasul ce-i abia urnit.
Sub coviltir de Ceruri taciturne
Răsare dintr-o coastă și Tanit.
Mai leneșe sunt orele nocturne
Și-o frunză verde palma ți-a rănit.
001703
0