Poezie
Curat Bachus, neică!
sonet
1 min lectură·
Mediu
Și văd cum cad în sticlă neuronii
Voios le cânt pe loc marșuri funebre
Cuprins sunt ca-n căldura unei febre
Aud prin vânt cum se ciocnesc ionii.
Iar eu și duhul - două dungi de zebre...
Să ne repare-ncearcă doar afonii
Păzită-i valea "Bachus" de grifonii
Ce nu te scot o clipă din tenebre.
Întunecate căi de veselire
Apar 'n-amurgul dulce, poeziu
S-avem mai multe porți de ocolire
Să nu se vadă tenul nost' roziu.
Nevasta o vom încânta din lire
Când ne-om întoarce noaptea, pe târziu.
001.550
0