Poezie
Sonet voiculescian 2
1 min lectură·
Mediu
Pitit rămân în basme, realul mă-nspăimântă
Și sui aici pe calul cel cu un singur corn
În piept o limpezire de liniști mi se-mplântă
Și-n minte cu găleata tăcerea grea o torn.
Închipuirea doară o sprijin de-a mea tâmplă
Și-n dorul meu de lume nimic nu mai jelii
Cu paloșu,-n poveste, minuni mi se întâmplă
Trec munți și urc în arcă în toi de vijelii.
Þigăncii din poveste punându-i bani în salbă
Cărarea-mi înlesni spre-o tânără domniță
Privirea ca azurul și pielea toată albă
Ne cunună sub stele din lună o mlădiță.
Realul mă recheamă să vin de unde știu
Că-n larma de-altădată acum e loc pustiu.
002.465
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet voiculescian 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13985176/sonet-voiculescian-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.