Poezie
temniță. gardianul e moartea
2 min lectură·
Mediu
război
rana deschisă în piept seduce umbrele morții
cei vii dau crezare-n nămeți de suflete vii
nimicirii
mai multă frică se adună-n ploscă
gamela e doar o amînare
a inaniției spiritului în fața cărnurilor
rupte de gloanțe
îți scriu beat de moarte scrisoarea
ce poate nu va ajunge la tine și de va ajunge
oricum o s-o arunci altul a luat locul meu
sceptrul în care ne sprijineam iubirea se poate să se fi rupt
ultimele tale scrisori vorbeau de mode și franțuzisme
despre galanterii de-mi venea să vomit
pe fila murdară de sînge și noroi
un om poate că și-a dat viața
ca scrisoarea aceasta să ajungă la mine
îți scriu din reflex nepomenind de glontele
ce a trecut atît de aproape de creștetul meu
încît i-am auzit gîfîitul ca de cal
învățat la galop spre o destinație precisă
uneori rătăcindu-se prin tenebrele pădurii dușmanului
supt de vlagă coborînd în tină
îți scriu doar că încă mai e
război
probabil ai aflat și tu
dintr-un ziar cules de pe jos
că sunt bine oarecum
și dorul de tine îmi scurmă mațele
obosite de foame
în rest e bine puțină adrenalină și în rest nimic
despre moartea din jur și din mine
n-aș avea cerneală destulă să-ți zic
013.178
0
rana deschisă în piept seduce umbrele morții
cei vii dau crezare-n nămeți de suflete vii
nimicirii\"
fragmentul de mai sus se află la textul anterior. așa ai vrut?
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13984809/din_lipsă_de_rafturi