Poezie
Depărtare
sonet
1 min lectură·
Mediu
Rupeam din noi fâșii de întristare
Căci distanțați eram unul de altul
Și aș fi vrut ca să comprim asfaltul
S-aduc aproape hâda depărtare.
Sau pasăre să fiu vâslind înaltul
Să beau din aerul acela tare
Și-apoi să o pornesc în căutare
Uitând de pașii mei călcând bazaltul.
În fața casei tale mă voi naște
Dar e un lucru poate de temut:
Că trilul meu nu îl vei recunoaște.
Din pene mă voi ridica gemut
Spre-a mă-ntrupa ca om. Atunci ne paște
Sărutul cald și dulce, surdomut.
002108
0