Poezie
insomnia îmi mănîncă pleoapele
1 min lectură·
Mediu
străjer fără voie
păzesc umbrele aruncate de lună
ce se rotesc odată cu aceasta
păzesc umbrele caselor și ale arborilor
Somnul e plecat în croazieră de nuntă
mireasa lui mă vizitează telepatic
și-atunci mă-ntind în pat
dar lacătele dormirii
nu se sparg cu ușurință
enervat ca un câine ce latră a pustiu
mă ridic blestemând
insomnia asta care îmi mănâncă pleoapele
nemaiputând închide ochii
înroșiți ca un fier pregătit pentru sabie
lupt cu mine
să adorm cu orbitele neacoperite
ca o căruță de țigani fără coviltir
abia când zorii își revarsă
lumina pe stele încep a moțăi
insomnia vomându-mi pleoapele
le ridic și le depun sub sprâncene
Somnul s-a întors din voiaj
și a revenit la serviciu
dobitocul naibii,
se căsătorește în fiecare noapte
adorm
ca un ne-mort ce se întoarce
în raclă
001.853
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “insomnia îmi mănîncă pleoapele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13979369/insomnia-imi-maninca-pleoapeleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.