Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
ploaia lasă în nori o rană cum cuiva i s-ar amputa lacrimile
o pansezi cu aburii pământului și cu necazuri ori bucurii
cam acestea erau gândurile mele pe când mergeam spre casă
prin dușul aspru al ploii ud până la pielea care mai înainte transpirase
grăsimea aceea făcea să mi se scurgă toată apa în pantofi
și tălpile mele erau două corăbii părul doar reținea stropii
adunându-i pe gât de mă sugrumau ca o spânzurătoare
de-abia mai puteam înjura târfa asta de ploaie
ce se fute cu tina de se face lut
din el Dumnezeu va clădi
oamenii de după
Ziua de Apoi
001760
0