Poezie
Beția
sonet
1 min lectură·
Mediu
Și mă ridic, făcându-mi ochii roată
Nu-mi amintesc de-a creierului stingeri
De rouă șanțu-i jilav la atingeri
Băut-am decuseară crâșma toată.
Opriți! Nu am nevoie de deplângeri!
Îmi curăț haina cum pricep de zloată
Și mă amestec nevăzut în gloată
Grăbind către chilia mea de îngeri.
Fac duș, mă schimb și-n urmă, se pricepe
Mahmur fiind, încep ca să mă dreg.
Scot din dulap Feteștile sirepe
Și-n clipă-un conținut îl beau întreg.
Nedestupate sticle plâng ca-n cepe,
Li-i dor de gâtul meu, le înțeleg...
001.983
0