Poezie
noi tot străini de mine vom fi
1 min lectură·
Mediu
iubito, înfige-ți palmele în sternul meu și trage de coaste,
cu bisturiul iubirii desprinde inima și las-o să ticăie
pe noptieră fă o incizie în plămâni și desfă-i
cu grijă să nu oprești respirația cred că vei găsi acolo
ceea ce se numește suflet
nu știu prea bine cum e la înfățișare știu doar
că se hrănește cu respirația mea și-mi inundă
trupul cu Viață vezi și tu dacă e alb închide
la loc pieptul să nu uiți de inimă pune-o la loc
că a măsurat destul timpul pentru cei ai casei,
dar dacă e negru (și s-ar putea să fie) curăță-l și tu
cum te vei pricepe că diseară e Învierea și nu vreau
să intre murdar în biserică
după ce vei termina toate acestea și vei lipi coastele
de coaste cusându-mi cu lumină sternul rămâi
să mai vorbim de ale noastre căci multă vreme
a trecut de când vorbele nu ni s-au mai încolăcit
unele în jurul altora și zău că nu mai știu
va trece și Învierea ceasta
și noi tot străini de mine vom fi?!
001.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “noi tot străini de mine vom fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13978337/noi-tot-straini-de-mine-vom-fiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.