nu, nimic nu mai contează

nu, nimic nu mai contează, cravata mi se potrivește

ca pentru spânzurătoare ori pentru nuntă,

oricum e cam același lucru

când mori nu te duci la dumnezeu ci la dracu

lua-te-ar dracu\' de curvă fandosită,

Moarte sau Nevastă,

ce te mai fălești îmbrăcată în negru sau în alb,

două nuanțe ce mă așteaptă în fața popii care,

oricum,

știm noi că a lins vreo două sticle de agheazmă

înainte să se încumete

a ne cununa

nu, nimic nu mai contează, ciorile și-au făcut cuib

în coșul pieptului meu

e toamnă deși în sfârșit a venit primăvara

astenia mi s-a lipit de respirație ca un astm

și respir ca o gravidă în faceri

tot aerul s-a lichefiat într-o sticlă de țuică

și nu mai poți respira decât atunci când bei

nu, nimic nu mai contează, singurătatea îmi vânează gândurile cele mai intime despre femei care ar fi putut fi

ale mele numai să fi întins mâna deși poate exista

și singurătate în doi precum am auzit

de la un calugăr

ce spunea mereu: nu, nimic nu mai contează