Poezie
omul de lume și boemul singuratic
sonet
1 min lectură·
Mediu
Inițial ivește-te-n oglindă.
Un geamăn ai acum, stându-ți în față
Ce tot revarsă văz în dimineață
Dar nu te poate-n braț să te cuprindă.
Cu apă de izvor chipul răsfață
Și îmbrăcând haine de zi în tindă
Redă-te lumii cea mereu rotindă
Din vis să ieși încet la suprafață.
Doar eu rămâne-voi trist în chilie
Mi-e dat de soartă trai de unul singur.
Pereții sunt precum o cochilie
Ce mă urmează și de plec, desigur.
Am început să am păr alb, chelie
Dar printre oameni tot am pas nesigur.
001.849
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “omul de lume și boemul singuratic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13974436/omul-de-lume-si-boemul-singuraticComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.