Poezie
Văzînd omul
1 min lectură·
Mediu
obosit de cădere pașii
îi încălțasem în nor
și ți-am zis să mi-i lași pe vecie acolo
să nu-i mai cobori așa aiurea cu orice prilej de ploaie
vârstele nu mi se mai potriveau
de când le îmbrăcasem
ei m-am mai îngrășat și eu
ca orice băutor de amăgire
și-mi obosesc mai lesne căutările pe mare
dansa o spumă bahică îți încălțasem ochii
pășind niște drumuri eterne aceleași dar dioptriile tale
măresc
mirarea însă o primisem neîncepută
și-mi umplea buzele
de o spumă verde nemaivăzută puroind
structuri noi
o sete colosală mă sugruma ademenitor definițiile
îmi strigau despre om și nevăzându-l
îmi vărsau în interior componentele sale
acolo unde o erudiție neînțeleasă
îl asamblau
făcându-l mergător
și toate măruntaiele-mi răsună acum de pașii omului
desculți
002.103
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Văzînd omul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13967057/vazind-omulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.