Poezie

mama mă-tii de curvă!

1 min lectură·20 decembrie 2010

Mediu

strigătul nelumesc se dezlipi din gâtlejul femeii,

durdulie și trecută de prima vârstă,

și se mototoli în urechea de un alb ileal al fetei

ți-ai înjurat mama, mamă, îi venea să spună

aproape zâmbind de plăcerea ce i-o provocau

fulgii de nea așezându-i-se pe față

fără niciun contrast coloristic între

pielea feței și albul rătăcind al zăpezii...

mama mă-tii de curvă!

îi spuse din nou, de data asta mai mult șoptit

liniștindu-se puțin deși roșeața obrajilor

indicau încă furtuni tropicale intracraniene

plecă lăsând în urmă un parfum de ocară:

o să te fută de-o să-ți meargă fulgii!

dar fata n-o mai auzea.

se reîntoarse în timp, în urmă cu numai câteva minute,

când el își apăsase buzele pe buzele ei

și din sărutul cast se născuse parcă o a treia entitate

aproape palpabilă ca și cum s-ar fi născut un copil,

iubirea

001.913

Ștefan Petrea. “mama mă-tii de curvă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13965136/mama-ma-tii-de-curva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.