Poezie
Sonet despre iarnă, zbor și pribegie
1 min lectură·
Mediu
Și cerul, contenind de fulgi risipa,
Își ține marea de nămeți întreagă
Deocamdată. Este iarnă, dragă...
Iubito, mângâie-mi încet aripa
Ca zborul meu alene să se dreagă,
Văzduhului nu îi priește pripa.
Secunda trece și-i urmează clipa
Când oamenii mă ceartă și mă neagă.
M-adăpostesc în sfintele refugii
Acolo unde zace veșnic mir.
Nu-s rușinat de întocmeala fugii
De rostul ei însă, pribeag, mă mir.
Recad precum în ger în frica rugii
Și-un colț de Rai din văzul meu admir.
002.159
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet despre iarnă, zbor și pribegie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13963590/sonet-despre-iarna-zbor-si-pribegieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.