Poezie
Misterul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Ca vodca ce o beau ca apa rușii
Te-mbată calea unui fapt mirabil
Și nepătruns te-mbie admirabil
Să îi treci, cu micimea-ți, pragul ușii.
Sunt multe taine care ard probabil
Că le învăpăiază-n zi supușii
În toi de nopți fantasm înviu răpușii,
Cavoul poartă vaiet inefabil.
Prin ce formule să dezlegi misterul
Din ochii unei fete,-ndrăgostit,
Când plin de șoapte-n visuri e eterul?!
Și parcă-nebunești ori te-ai prostit:
Îți pare, dulce, că vorbește Cerul
La orișice cuvânt de Ea rostit.
002113
0