Poezie
31 august
sonet
1 min lectură·
Mediu
Calendaristic, ultim ceas de vară
Tristețe poartă, toamna râde-n ploaie
Eu lupt cu mine singur în odaie
Mă fac în fața firii de ocară.
Căci mult gemut-am dup-aceste straie
Dar sufletul durere-n sine-mi cară
Și gândurile-n vipii îmi urcară,
În zile cu lumina lor bălaie.
Tot strigi un timp măseaua că te doare
Da\'n lipsa ei devii nefericit
Și-o pui în rândul tainic de odoare.
Și ești cu viitorul mai zgârcit
Și plângi mereu o vreme care moare
Căci ești mai vârstnic și tot mai zbârcit.
002.337
0