Poezie
Vampirul din mine
sonet (anticipare și puțin Eminescu)
1 min lectură·
Mediu
Și iar e toamnă, frunză-mprăștiată
Pe trist cavourile. Morții scapă
De vraja rece-a Morții și se-adapă
Din sângele ființei vii. O, iată
Peregrinarea lor în \'ceastă apă,
Cu care în delirul lin se-mbată,
Dar vine Iadul ca în foc să-i bată.
În cumințenii se întorc în groapă.
Îmi place noaptea doară, fată dulce,
Te voi mușca de gât, căci sunt vampir.
Când toată lumea pleacă să se culce
Identitatea des mi-o deconspir.
Și vânători au vrut ca să mă calce,
S-au înșelat, căci ziua nu respir.
034002
0
Tehnic, ce naiba e cu acel \"Pe trist cavourile.\"? Chiar dacă coana cu coasa se adapă, înțelesul construcției îmi scapă...