Poezie

Epitaf

sonet

1 min lectură·9 aprilie 2010

Mediu

Păreai că dormi, pe-atâta de frumoasă

Nici nu visam că Moartea te-nviase

În nemurire. Carnea-mi de pe oase

Coboară în pământ fără de Coasă

Și-mi dezvelește sufletul. Miroase

Pur a zambile și-a tămâie-n casă.

Și spiritu-mi cuprinde-ți mâna. Groasă

E veșnicia. Te iubesc în joase

Cavouri și în Cer, iubito. Strigă

Spre mine Viața tocmai în avânt.

Mă-ntorc, iubire! Nu-s stăpân și rigă

Pe calea ta, pe drumul tău cel sfânt.

Și lacrimi sure-obrajii îmi irigă

Și ești a mea atâta: în cuvânt.

001.879

Ștefan Petrea. “Epitaf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13936231/epitaf

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.