Poezie
Octav - autoportret grav
1 min lectură·
Mediu
eu sunt petrea.
uneori îmi zic octav
după sosia mea -
bunicul meu tăcut și grav.
sunt ani de când trecut-a-ntre nevii.
***
Acesta e portretul, fată dragă...
Eu sunt în El, cum ești în mine,-ntreagă.
povestea asta la nimeni să n-o spui, iubito...
în mine,-n tine El să tacă.
Eu sunt Treimea -
Sine, Tu, Bunicul
Ce gura poeziei o atacă
Cu vorbe ce-a scornit Vechimea.
sunt lebădă, cântec final,
doar că mai micul.
Și da! Port trei lebede moarte
în cufărul spinal.
001.792
0