destinaţie precisă

mi-e prea multă singurătate într-un singur corp e de împărţit cu o mie de alte minţi aş minţi dacă aş spune că nu îmi stă în gât Mărul fără putinţa de a-l ronţăi de aş face sex şi cu cadavrul unei femei, aş minţi dacă aş spune că nu mi-am ieşit din minţi stând în corola singurătăţii de unde adună polen albinele iadului să facă miere cu gust de pierzanie, aş minţi dacă aş spune că încape mai multă singurătate în mine căci butoiul de beţie de singur are fund şi se poate umple doar o sisifică boare bate dinspre alţi oameni doar să-i văd la mutră şi apoi să cobor în piatră săpându-mi acolo chilie că tot sunt sihastru la sânge-n zadar uneori îl venerez pe ego alteori îl scuip în gură că n-a ştiut să vorbească lui Dumnezeu să-mi dea măcar un pui de mâţă să-l hrănesc cu biberonul vindecării de singur dar şi acela va fugi la vecini când va creşte mare vecinii aceia pe care nu i-am văzut niciodată se feresc de mine să nu ia morbul luării pe coclauri, sfânta mea nebunie neamintindu-mi că sunt în caleaşca cu destinaţie precisă moartea