povestea spaimei

povestea spaimei spune să ne băgăm mințile în cap, personal torturez hârtia cu lipsa de curaj a peniței bând necuvânt din cerneală, zeama zeilor stinși povestea spaimei n-are feți-frumoși ci doar urciorul ciobit al speranței, povestind dumnezeu, cu demonii bătând la ușa păcatului întru iertare strig îngrozit de gânduri nocive, din povestea asta picură iad povestea spaimei o scrie zilnic existența pe ciorna rămânerii în viață, acolo stihul meu trebăluiește nimicuri din poveste șaga a plecat cu traista-n băț cu zâmbetele noastre furate în traistă trăim în patul unde a murit lumina & povestea spaimei spune că moartea așteaptă la colțul străzii cu lebede noi trăim pe celălalt trotuar așteptând la trecerea de pietoni să să se facă verde