sonet impropriu

clipă, tu inimă de tăcere veacul te vrea, prin sânge te cere, veșmintele tale de toamnă 'mi-mbracă luminile, doamnă cuvintele-au tot fost a te scrie secundă, femeie-a sicrie și la vii în peniță a crește frumoasă-n al inimii clește cât miez mi te-nchipui, clipită sub coajă de timp făurită, enigma-ți aștept îndelung cu apă de stih de mă ung îmi ești a veciei ispită dar toamna sub mască mi-e jug