sicrie lascive de toamnă

mai lesne curge-n lume nefiindul și-amurg de oameni tot mai mult se-abate, de a eternității taine, toate cu rugăciunea Domnul scotocindu-l. un cui din cruce adevărul scoate și către viața-n veci ne este jindul de prealumină chin trupesc "mânjindu-l", când întuneric nu ni se mai poate. iar calea de suire căutând-o, spre ceruri, din adâncuri de pământ, găsim cu tine-alături, moarte, blândo... când de cuvinte goale mă-nspăimânt minciuna-n nopțile de nunți având-o îmi fac în racla dulce-așezământ