sunt un scrib de mahala

ci sunt și eu un scrib, de mahalale dar des singurătatea-mi bate-n uși doar tu-ai rămas, neexistând și cale dintâi doar diamante îți văzuși, aeriforme lacrimi, muzicale suind tăceri în arborii nespuși & te-nchini la chip cioplit al poeziei dar pe zadar de sânge-altar izvoade în întuneric ții să se înnoade în iaduri, că lumina ta târzie-i culegi în gând păcatului dulci roade, le-așterni pe buze-n sărutarea gliei mormântului asupra, pace fie-i... doi ochi tâlhari în duh sărac să-mi prade