Răspunsuri la scrisori

Da, prieteni, saliva mea e solidificată Nu vedeți? Vorbele mele-s pietroaie, le urcă-n slavă Sisifii limbi mele făuriți din apa ochilor de femeie, așezați la masa zădărniciei între două răgazuri de piatră pictându-și pe gură demâncarea tăcerii Da, prieteni, devreme mi s-a născut târziul, umblu în spinare cu o cocoașă de aduceri aminte Mama e un androgin al Căii, moartă uneori, uneori vie trăgând după ea praful de pe mobilier neînțelegând că acela e nisipul lui Ieri din clepsidră Da, prieteni, duc responsabilitatea apei de a se vărsa, colțurile ei îmi zgârie rotunjimea și dintr-un bob de apă crește corola eternității Da, prieteni, neg negativitatea proprie, de mine de se apropie râd de-mi crapă fălcile formolizate cu after shave din amintire mama îmi plânge tânără suind pe trupul meu plapumi de duioșie În rest mi se crapă de ziuă în templul somnului... Da, prieteni!