eternitatea te privea

eternitatea te privea cu ochii ei de oglindă eternitatea te privea, nu-mi băgam nasul acolo eram flămând după carne de om în sos de flacără sus mijeau niște zori astenici de rugă lovind boașele demiurgului Trezește-te, Doamne, curge lutul din noi în pământ de sleială de mădulare în silnic zilnic ungem cu untdelemn găurile de foame și de sete ale vieții cifrele arată că unul din zero e urmaș de-al lui Nero incendiind foamea și setea de carne de om așadar Omul e o mașinărie uriașă de automasticație își mănâncă degetele de la picioare întâi scuipând în Gheenă unghiile și dreapta pășire tu ești un infern de vorbe goale, zic și mai trag o dușcă de cerneală scuipând pe hârtie cuvinte ești descheiat, îmi spui, la unele oseminte ți se văd străbunii, îmbracă-te îmbracă-te până în dinți nu ți-s bune vechile îmbrăcăminți eu cern cerneală, nu mă împiedic eu de tine, îi zic și mai așez un cuvânt în montură