"poezie-sărăcie"

Ard tot. Cu vâlvătăi, cu flăcări albastre... Cred că am făcut febră de la atâta minusculă poezie. Când mă citesc, Marii își dau coate în cripte și râd. Am învățat descălecarea pe un tărâm liric neprielnic se pare și-mi pare din zare a-l vedea pe Eminovici deasupra Luceafărului strălucind cum numai un dumnezeu poate. Stihuiesc de zor dar versul nu are spor căci trăiesc un prezent în trecut atunci când poate (doar poate) aș fi avut trecere măcar la vreo petrecere. Dar bani tot ioc. Vorba lui Mihai: "poezie-sărăcie"