și tragicul ar căpăta putere

micimea-mi năruie în cale-mi totul; voi fi trecut prin viață fără urme, nu voi lăsa nimic, de-o fi sa curme facil Luntrașul, înmînîndu-i zlotul? voi fi uitat, în a tăcerii brume, ori mi s-a da, precum e cașalotul de uriaș, mărire în înotul prin veșnicia din această lume?! de mi-ar păsa m-aș regăsi nebun cu mințile-ntre cele două sfere povestea Vieții-Morții de o spun între pereți cu margini austere gîndind la funie și la săpun și tragicul ar căpăta putere.