ieri stăteam la o bere cu Antichitatea

cel mai nesigur fapt în viață este Viața firul de ață foarfecele stă prin preajmă firul de ață de care atîrnăm ca niște păpuși iregonflabile Coasa secera grînele Morții la tot pasul ieri stăteam la o bere cu Antichitatea îmi amintesc rîdeam de teatrul acesta zilnic de măști capacele săreau barmanul era un zeu antic nu-mi amintesc care și cu fiecare sorbitură ne apropiam de Olimp apoi spijinindu-ne reciproc am pornit spre casă beți muci ne pișam pe straturile de flori ale Afroditei mare veselie era între noi într-o zi am traversat strada regulamentar un dobitoc a trecut cu mașina pe roșu gata să-mi înroșească trupul de sînge mi-am pus mască și-n teatrul acela l-am înjurat de toți sfinții pe care îi cunosc de Dumnezeu nu m-am legat că El îndepărtase Coasa de mine într-o altă zi veneam de la piață pe trotuar o cărămida a căzut exact în spatele meu dacă m-aș fi oprit să văd cît e ceasul acum aș fi mort de asta zic foarfecele e în permanență cu noi uneori retezînd ața și nu mai joci pe lumea asta decît rolul de obiect în care își varsă lacrimile cei apropiați