kamir tace

- Du-te și spune-i omului că ceea ce vrea de la mine i-am dat de la bun început. Binevoiască să-mi calce neclintirea! Și omul veni. Cu alai mare, cu muzici și daruri îmbelșugate. Kamir aștepta la poalele necuprinsului. Și omul venea, apropiindu-se cu teamă mai mult, tot mai mult. - Bine-ai venit, omule! Și omul îl cuprinse cu ochii, cu buzele, cu mâinile, trecu mai departe, se depărtă, suind către culme, cărându-și darurile în spinarea încovoiată a celor ce nu-s în rând cu el. Și poala către culmea înzăpezită e plină de rugăciuni, de lacrimi, de cuvinte... Kamir tace. Calea către el e anevoioasă și n-o poate urca fitecine. = THE END =