stefan ovidiu

noapte cubaneza in fum de havane si ritmuri sociale rum, revolucion, valurile marii bat in jargon au mai ramas batranii sa cante din trompete lunii ingropate in subsol cand se va

ploua ploua nehotarat ploaie de iarna ploaie occidentala nu te uda nu te murdareste doar te intristeaza oamenii nu tresar nu se feresc nu baga de seama nu se uita la ploaie ploaia se

In mijlocul verii dezgolite Toamna purtand pe umeri torentialele ploi Noroc ca iubita Are o umbrela noua sub care incape numai ea Eu iau la brat ploaia Si caut urme de cer Pe sub nori Ni se

mi s-a făcut brusc dor de noiembrie tocmai azi în prima zi de primăvară dimineața se ridica cu greu de pe mare norii de plumb își storceau ancorele aruncate în valuri numai vântul pe

luna deasupra mării printre nori și ceața alburie într-o lume paralelă preț de câteva clipe prin fereastra deschisă pereții vopsiți în valuri albastre deasupra o femeie cu coapse măslinii fum

trei ingeri si cu unul pe care nu-l vad patru suspendati in aer vegheaza cu privirile spre noi trecatorii de rand viata cazandu-ne ca o picatura intr-un pahar pe jumatate gol pe jumatate

din calul troian nu a mai ramas decat o coaja de copac mirosind a sudoare si putina apa de mare praful pietrificat de pe incaltarile primilor si ultimilor soldati care cu inima stransa

Azi am întâlnit pe stradă o femeie fredonând. Apoi, încă una, dupa vreo două minute. Nu mai îmi aduc aminte decât de a doua: era îmbrăcată in negru,cu o rochie usoara, și pantaloni, avea ochi negri,

Monsieur Boubou e trist. Se gândește la cei șase copii pe care nu i-a vazut de cinci ani, și care-l așteaptă să se întoarcă sănătos și cu banii acasă. Incovrigat în pat, nu mai simpte durerea, el se

aș vrea să văd dincolo de mare dincolo de norii joși și alburii care s-au îngrămădit prea aproape în existența noastră dincolo de marginea patului dincolo de fereastră dincolo de pi, de

pe mana de pe mana pe masa de pe masa pe mana pe buze praful existenta noastra metaforica desenez cu un deget in praf o umbra un suras o carte postala catre viitor

Traim intr-o lume magica. Vecina mea are un caine latos pe care il cheama Nirvana. La TV am vazut un film in care o pisicuta obeza se chema Chifteluta. Deci dulaul Nirvana si Pisicuta

Razele de soare i se plimbau prin palma Si privind distrat peste ceasca de cafea Avea impresia ca nu mai aude nimic Decat fosnetul vantului Pe deasupra unei paduri inrosite de toamna Apoi

sisif cobora asudat rostogolind fără rost pietrele din drum și de fiecare dată undeva pe la mijloc în dreptul lui se oprea neliniștitor un autobuz cu lumini albastre clipocind în

stau de vorba cu luna printr-o gaura mica scobita in masa vad un ochi alb de nesomn alb de nesomnul zilei fara sfarsit si vorbesc cu luna in soapta si ea ma aude si tace intelegatoare si eu

Poate ca cei ce bat bulevardul ce leaga Piata Universitatii de Piata Unirii sa fi remarcat in aceste luni de vara, doi batranei ce merg parca goniti de o frica nestiuta, fara sa stie nici ei unde,

si iarasi a nins rece si gol sarac abstract ferestrele de metal n-au trosnit si pe geamurile negre nimeni nu a mai desenat buchete de flori

Unde Se duce timpul Fara sa se mai intoarca Care Este umbra timpului Coada norului alburiu Sau coroana uscata A acestui batran copac Cine Invarte in gol timpul Si ne smulge de pe

oarbă și neagră e marea în noapte, ploaia îi toarnă picăturile-n ochi

Un paianjen Atemporal Tesea meticulos O panza Ca o antena parabolica A tacerii O mie de ganduri zburand Si nici o vorba Nici o umbra fulgerand Timpane impietrite de incordare Tacere

Deschid o carte Cu pagini nescrise Cuvintele mele nerostite Monologuri In fata unei iubiri nemarturisite Pictez o tinerete fara batranete Pe o coala alba de hartie Fug din timp Intr-o

aluneca ploile pe marginea drumului in iunie ciresele ca niste lacrimi rosii sani de femei se parguie soarele si vantul noile iubiri rodesc tristeti si sperante tipul aluneca ploile

ea ma privea in timp ce eu muscam din bucata de paine privind coastele invesmantate in garfitti ale metroului in stanga mea o doamna cu fata de ceara si coafura mov povesteste un ultim