This ain't a love song

poemul asta mi-a adus aminte de eugenia reiter la vreo 2 chestii, hehe. ceea ce il face mult mai credibil pentru mine decat pentru altii (asta daca nu le aminteste si lor de altcineva).

trecand insa peste asta, ai putea sterge "cum cine e ăla
unu'
nu-l cunoști tu
și nu
n-o să ies la bere cu el diseară".

chiar nu cred ca-i nevoie de versurile astea. e mult mai bine sa se opreasca la elevul dima, care devine o gaura neagra ce absoarbe universul, decat un simbol explicat care nu mai ramane un simbol pana la urma.

poemul e mult mai cursiv decat ultimul pe care l-ai postat. ce-i drept, are o nota personala care il poate face pe cititor sa nu inteleaga chiar tot.

avea o stea acum vad ca a disparut, asa ca o repun eu. mai intai pentru riscul asumat de catreautor in ce priveste nonsalanta exprimarii, e destul de dificil sa faci antipoezia sa sune autentic sa creeze un spatiu poetic in care fara sa fie ostentativ se creaza o legatura o emotie intre autor si cititor prin firesc si prin directete, prin apropierea familiara fata de cititor - desi fortata, nu este deloc agresiva ba chiar place. un al doilea lucru este spunerea povestii in sine, elementele de constructie care pana in final creeaza legaturi, disimuleaza stari care insa incoltesc - mie mi s-a intamplat de la prima citire dar sunt convins ca la a doua lucrul acesta e sigur.poate ar mai merita spus ca e o reala placere sa vezi ca pe agonia au mai aparut doua trei nume care merita citite si care ar putea ajuta la ridicarea standardelor pe aici.