Stefan Doru Dancus

N-am mai fost pe la tine de mult, am fost si plecat. E bine sa poti citi ceva frumos in limba romana, dupa ce ai traversat dialecte de groaza. Esti mereu vie in cuvinte, asta-i important.
Maine merg la tipografie, in curand va aparea o carte. Scrie-mi adresa sa ti o trimit. Ori, in luna mai, ne putem vedea la Bucuresti, voi fi acolo. Mai vorbim.
Sa ai pace, Dancus

Am rectificat, am scris \"proza\', sper sa fie bine acum.
Despre poem: e scris la prima mana. Nu te opri aici. Gandeste-te ca Isus a venit a doua oara - si nu ca un individ haotic ce bate la porti inchise (conform Bibliei), ci ca o noua constiinta.
TU, daca ai putea intelege asta, ai deveni o jertfa inutila pe un altar al nimanui.
Usurinta in exprimare nu e tot. Dubleaza-o cu intelegerea ta. Vei putea.
Sa ai pace, Dancus

Formule taioase, reci, dispretuitoare. De parca lumea ar incepe si s-ar termina cu acest poem.
Text numai bun pentru aproape-perfectul ce da din coada printre redactii.
Imi place.
Sa ai pace, Dancus

Mai insista asupra textului, aproape ca se pierde ideea de la care pornest. Mitul androginului e unul cu multiple valente de exprimare. Voi mai trece pe-aici, Dancus

Romanul polifonic nu este o inventie noua. Se pare insa ca \"vocile autorizate\" ce acorda premiile Nobel s-au pliat numai pe acest tip de scriere.
Oare ce s-ar intampla daca ar fi premiat romanul \"Sarut pe o roata de tren\" al uni scriitor aproape necunoscut din Maramures, Romania?
In alta ordine de idei, recenzia de fata e de nota 10. La cate tampenii se emit astazi (vezi verva negativista a lui Alex stefanescu) e o fericire sa citesti asa ceva.
Cu apreciere sincera, Dancus

Particip la un fel de sabat al disperatilor, ceea ce e bine. Disperarea poate naste poezie (sau poate numai disperarea?!).
Stefan Doru Dancus

Un grupaj de astfel de texte ar defini mai bine structura literara a autoarei. Mai asteptam, mai speram. Dancus

Se vede chemarea spre Cuvant. Dar acorda-i mai multa atentie, altfel vei deveni tu o panza pe care se vor scrie cartile viitorului mileniu.
Sa ai pace, Dancus

Frumos. Poate daca ai incerca sa scapi de povara versificatiei stanesciene, ai fi tu. Intuiesc un efort latent in tine. Exprima-te!
Sa ai pace, dancus

Lipseste o stical de acool in poveste. Cu aceasta, ar fi fost, desigu, mai implinita, mai rotunda poezia. Dar chiar si asa, mi-a placut. Am completat eu restul.
Sa ai pace,
Dancus

o fi ori n-o fi poezie? eu zic sa-i fie de bine autoarei. cu putina lectura serioasa ar putea castiga in substanta lirica. dar cine sa-i spuna care e acea lectura serioasa?
Dancus

interesanta aceasta incursiune in amintire. Tristetea e atotprezenta in versuri. Nici cu o alta idee nu s-ar fi ajuns la efectul acesta atat de melancolic.
Sa ai pace,
Stefan Doru dancus

Pai, aveti gata romanul? Daca da, m-as putea interesa de vreo editura - dar va trebui sa platiti aparitia cartii. Ca noi toti, de altfel. Contactati-ma la dorudancus@yahoo.com.
Sa aveti pace, Dancus

Superb. Am citit cu fiica mea - cred ca diseara, cand vine de la scoala, imi va arata o alta poezie scrisa in vreo ora care nu-i place. Asa face de obicei.
Iata ca am fost si la pescuit cu tine. Tu cand vii sa bem vin?

poem melancolic de primavara.tot mai rar ma intalnesc, oriunde caut, cu astfel de versuri. Mi-as dori o carte de-a ta, e cu totul altceva sa citesti un intreg.
Sa ai pace, Dancus

Nu-i nici o graba, cum nici durerile nu se grabesc sa ne caute. Pentru ca sunt multe, multe, de aceea nu se grabesc, presupun.
Multumesc pentru interes, Anni,
Dancus

nu, domnita, durerile nu trec niciodata. voi trimite in curand pe agonia un text pentru tine. ti-l voi dedica, mai bine zis. cam greu gasesc cititori pentru poezie cu rima. voi avea grija sa nu te dezamagesc.
Dancus

Nu conteaza numarul privirilor aruncate pofticios de adolescenti, ci numarul citirilor textelor tale. Sau numarul cartilor publicate - daca ar fi sa evaluam versurile tale dupa o alta grila de intelegere. Anunta-ma cand scoti o carte. Ar fi cazul.
Sa ai pace,
Stefan doru Dancus

Text scris in maniera optzecista. Nu e rau. Mai e un pas pas pana la descoperirea propriei voci lirice.
Dancus

In sfarsit, Dana Banu, am citit si eu \"Ce mai faci, tu, Dana Banu?\", un jurnal despre care vad ca lumea vorbeste aprobativ.
Ma mentin in ton cu lume - nici n-am cum sa nu - si spun ca asta e tipul de jurnal pe care imi place sa-l citesc scris de o femeie. Spre diferenta de langurosul, impopotonatul, incotosmanatul si infoliatul (si ar mai fi epitete!) \"Jurnal\" al lui Mircea Cartarescu pe care l-am citit intr-o inchisoare din patria asta uituca.
Voi reveni la sentimente mai bune si voi publica o bucata din jurnalul meu pe agonia si pe unde s-o mai nimeri.
\"Jurnalul\" tau m-a convins, altfel o tot lalaiam de pe-o zi pe alta.
Totusi, mi-e greu sa citesc pe monitor - cea mai comoda pozitie mi se pare cea in pat, cam asa cum chefuiau nobilii romani, stand intr-un cot, asezati pe jos, pe blani de animale aduse de prin tarile pe care ei le supuneau.
Am recitit recent \"Oameni si demoni\" a parintelui Rodion din Rusia. Inclin sa cred ca si jurnalul e o forma de exorcizare: ne salveaza de invidia, reticenta, indoiala cunoscutilor nostri - arata cum sa spunem adevarul despre noi. Curios, intr-una din cartile mele eu chiar am construit o casa transparenta total - una potrivita sa astupe gura vecinilor si trecatorilor (apropo de \"Vizorul\").
Cand iti apare cartea, spune-mi: dorudancus@yahoo.com. Daca editez eu primul - iti dau telefon, ca mi l-ai trimis. Mi-ar placea sa citesc jurnalul acesta tiparit, nu pe monitor, cum am spus.
Sa ai pace,
Dancus