Poezie
cu sentimentele la vedere
toamna urlă alb
1 min lectură·
Mediu
noaptea mănânc genunchi
în timp ce despletesc o rugăciune din covor
nu s-a dat azi cu mătura
așa că
mătăniile miros a apocalipsă albă fără cai
pe zidul ce trăiește o lume de icoane
toți așteaptă acum să mă dau cu capul de pereți
și mă îndeamnă
eu
îmi port oasele cu ferestrele sparte
și deschise spre Grecia
locul în care visele noastre s-au dat cucui în cucui
până s-a născut o altfel de dimineață
filosoafă și cu picioare de nisip
desenez o pâine
cu îngeri la masă
tu îmi stai alături
și zâmbetul tău respiră
o taină de apă
044.208
0
- aș renunța la eu, apoi asocierea sparte și deschise dă de un nonsens, dacă ar fi după mine aș renunța total la strofa aceasta, sau poate aș încerca o altă variantă fiindcă cred că există lucruri esențiale acolo. Te voi mai citi!