într-o zi observi că nu mai încapi

iubito
aseară am visat că ne dădeam prin vene
ca pe un tobogan de sticlă

știi
lumea asta
seamănă cu umbra din sufragerie
pe care o botezam noi în timp ce
împingeam pereții camerei
păsările
făceau parte din tencuială
de asta îmi aduc bine aminte
erau calde aripile lor
pe umerii mei lăsau urme de sânge

la televizor
se ține pentru eternitate
un minut de reculegere
afară
copiii cu soarele între dinți
apar brusc

ne zice unul
o să ajungeți voi ca noi
după care își înfige iar
picioarele în pământ
până pe partea cealaltă

cineva specializat
ne șoptește ce să gândim
și adormim mângâiați pe frunte

ușor ușor
o să uităm și amintirea asta