în loc să te mângâi pe frunte

eu nu cunosc nicio frunză așa cum ar vrea
un apus numărat până la ultima bucată
de huilă aplicată concret lumii

așa că
hai să ne zornăim
abdomenele câte un secol
în lipsă de carne și chitară
fără eschive de flacără sau de umbră
să mergem unul lângă altul
ca brațul unei cruci

oare se pot aduna
zilele și suma lor să o ardem
între palme așa
ca să fim frați cu albastru de spirt?

aceasta este o întrebare
care se pune unui anotimp
să zicem sângelui

orice ploaie aduce cu sine
iriși noi
dacă nu mă crezi
uită-te în oglindă
când îți e cel mai greu
să mergi prin oasele tale

care aporpo sunt niște peșteri
sau niște fluiere
sau pur și simplu niște zile