Poezie
Despărțire
1 min lectură·
Mediu
te am uitat visată într-o ninsoare de melci
îmbrăcată în mireasă tricotând
un cărucior de butelie sufocând copilul sub braț
râdeai de după frunze pentru că
îți intrase lacrimile mele sub piele
(sau pentru că îți spălam oasele)
sângele tău era acasă în borcane
pe după soba de teracotă să se zvânte de mine
și părul în mașina de țesut să faci cearceafuri noi
te credeam mai nebună decât vei ajunge cândva
cântam din nori să îți treacă
băteam în oale și chemam plânsul ploii
te atârnam pe firele de telegraf
(așa o să am vești de la tine sic!)
și plecam pe ușa din spate să nu mă bea câinii tăi
pe masă îți srisesem un bilet cu stânga
SUNT LA PÂINE
…creionul se transformase în cărbune
și fluierând îți desena buzele pe ziduri…
013554
0
vestile vin inca prin telegraf :) minunat ca nu s-a abrutizat uman cat sa uite si de biletul cu un fel de \"te iubesc\" adica goana dupa paine
in rest, iubire dinspre corp spre planset cavaleresc care nu fotografiaza, ci isi aminteste?
asta sa fi fost cu cel creion sau sunt eu rinocer?:)
neironic, ci doar autoironic,
nica