Fugeam

Fugeam.... Fugeam.... Fugeam într-una de la geam, fugeam dar nu mă ascundeam. (Nu încercați așa ceva acasă. Zburați! de lațul larg vă lasă.) Fugeam.... Fugeam.... Fugeam și eu cum mai puteam, în pumni, în umeri, în poeme. Fugeam de lumea care geme prin bucurii, și își duce moartea, mai departe, prin copii. Fugeam.... Fugeam.... Că așa îmi era scris pe geam în fiecare dimineață, când nu știu cine se simțea prin ceață.