Poezie
și asta ne sperie
1 min lectură·
Mediu
când nu puteam dormi făceam de toate
spălam puntea
zburam cu deltaplanul
beam pelin
diminețile mai erau cum erau dar nopțile
ni le pierdeam prin cinematografe de frica
nicovalelor ce picurau pe stradă
acum ni se par toate atât de depărtate
poate e de vină vifornița care ne-a adus aici
între privirile noastre se face o masă mare
plină ochi cu fructe de beton
am vrea să ne atingem ne mușcăm buzele de atâta dor
dar pe lângă fructele astea
brațele noastre par niște viermi
și asta ne sperie
013.108
0
:) la vreo câțiva ani de viață, am văzut întâia oară fructe de plastic și mi-am înfipt colții - care probabil nici nu erau bine formați- în ele . de atunci , nu concep ca fructele să fie altfel decât de fruct.
este un text care îmbie la meditația trecerii timpului și a devenirii- cel puțin, ăsta este efectul pe care îl are asupra mea, ca simplu cititor.