Poezie
plantația mea de clocote înghețate
2 min lectură·
Mediu
vă spun sincer
se poate scrie moarte cu diacritice
m-a învățat un orb îndrăgostit de amănunte
ca un profesor mi-a luat mâna într-a lui și mi-a condus-o
până unde se termină curentul electric
*
sunt sigur
absolut convins pot băga mâna în foc
pisica aia care se plimbă pe acoperiș
va coborî pe burlan până la etajul unu sau nouă
și va intra pe fereastra deschisă larg
se va întoarce acasă ca un coșmar risipitor
ca să vă faceți un tablou aflați că
vă spun toate astea de aici
din creierii deșertului
*
vin fluturii
se întorc prin ploi prin orașe
prin războaie
dintr-o bătaie de aripi mătură totul în jur
blocuri și monumente
munți și oameni
pământul se ridică valuri valuri
de la un timp îmi este tot mai frig
degeaba se ține după mine soba asta ca un animal credincios
de ce să mai mint a început să ningă în amintiri domn' doctor
așa cum mi-a prevestit una din cele mai frumoase iubriri
când brațele ei mă înveleau ca niște fulare cu clopoței
stau la un bar
lumina feței de masă este peste tot
văd cum se apropie fluturii
acum când ospătarul aduce berea
privind spre altă gaură neagră de la altă masă
acum când am început să îngheț de la unghii
spre inimă
acum când apăs butonul de la lift
crezând că pot să scap
*
mi s-a spart inima într-o haită de câini vagabonzi care latră la sânge
de nu mai poate săracul să intre în casă
îl privesc de la geam cum stă pierdut în parcare
îmi pare rău că nu mă pot duce după el dar sunt prea multe trepte vii de coborât
asta e
în lipsa lui o să târșesc conștient
- ceea ce este de o mie și una de nopți mai rău -
bocancii prin carne
cu sufletul înfășurat în șubă ca odinioară
aerul din jurul meu agonizează
nu mi-ați văzut tatăl zice
suferea de o vizuină
*
mijesc ochii până se poate trece cu lama pe sub peloape
câmpia își leagănă în zări caii
dusă de vânt o pungă va acoperi într-un final soarele
știu asta
cum știu copacul stufos
care apare mereu în călătoriile mele cu trenul
pare a fi o rudă sau așa ceva
dimineața îl văd în chiuvetă
cum se înalță falnic din scurgere
acoperind generos cu crengi
vesela
se poate scrie moarte cu diacritice
m-a învățat un orb îndrăgostit de amănunte
ca un profesor mi-a luat mâna într-a lui și mi-a condus-o
până unde se termină curentul electric
*
sunt sigur
absolut convins pot băga mâna în foc
pisica aia care se plimbă pe acoperiș
va coborî pe burlan până la etajul unu sau nouă
și va intra pe fereastra deschisă larg
se va întoarce acasă ca un coșmar risipitor
ca să vă faceți un tablou aflați că
vă spun toate astea de aici
din creierii deșertului
*
vin fluturii
se întorc prin ploi prin orașe
prin războaie
dintr-o bătaie de aripi mătură totul în jur
blocuri și monumente
munți și oameni
pământul se ridică valuri valuri
de la un timp îmi este tot mai frig
degeaba se ține după mine soba asta ca un animal credincios
de ce să mai mint a început să ningă în amintiri domn' doctor
așa cum mi-a prevestit una din cele mai frumoase iubriri
când brațele ei mă înveleau ca niște fulare cu clopoței
stau la un bar
lumina feței de masă este peste tot
văd cum se apropie fluturii
acum când ospătarul aduce berea
privind spre altă gaură neagră de la altă masă
acum când am început să îngheț de la unghii
spre inimă
acum când apăs butonul de la lift
crezând că pot să scap
*
mi s-a spart inima într-o haită de câini vagabonzi care latră la sânge
de nu mai poate săracul să intre în casă
îl privesc de la geam cum stă pierdut în parcare
îmi pare rău că nu mă pot duce după el dar sunt prea multe trepte vii de coborât
asta e
în lipsa lui o să târșesc conștient
- ceea ce este de o mie și una de nopți mai rău -
bocancii prin carne
cu sufletul înfășurat în șubă ca odinioară
aerul din jurul meu agonizează
nu mi-ați văzut tatăl zice
suferea de o vizuină
*
mijesc ochii până se poate trece cu lama pe sub peloape
câmpia își leagănă în zări caii
dusă de vânt o pungă va acoperi într-un final soarele
știu asta
cum știu copacul stufos
care apare mereu în călătoriile mele cu trenul
pare a fi o rudă sau așa ceva
dimineața îl văd în chiuvetă
cum se înalță falnic din scurgere
acoperind generos cu crengi
vesela
002.955
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 392
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 62
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “plantația mea de clocote înghețate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14019816/plantatia-mea-de-clocote-inghetateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
