Poezie
va ploua cu osânză de nor
1 min lectură·
Mediu
a venit pe o motocicletă cu ataș
să mergem după firul vertical de umbră
ce se plimbă pe străzi ca o tornadă
stătea lângă o floare ca un stâlp de iluminat
femeia cu trup de motor ambala inima
mă plimbam cu un lift în dreapta și-n stânga
liftul era cât un oraș
avea undeva în spatele unui hidrofor o manivelă
dacă nu mă așteaptă spuneam mă adăpostesc într-un cuțit asta e
va ploua cu osânză de nor cântau cei din cor
în curtea interioară frica sărea pe ciment ca o minge de cauciuc
pământul rămăsese cu ochii mari
ar fi ridicat și brațul cu o mie de degete să arate spre picături
dar purta un bebeluș în pântece trebuia să nu-l zgâlțâie
o vedeam printr-un geamlâc cum mă așteaptă
îi zâmbeam îi spuneam povești când adormea îi aruncam bilețele
ca și acum închideam ochii și o aduceam în cameră
bucățică cu bucățică umăr cu umăr
sân cu sân
012.600
0
Despre firul de umbră - văd multe în el (Tunelul Lui Ernesto Sabato și cei o mie de ochi din filmul acela japonez al lui Hayao Miyazaki - Spirited Away, mă rog, mă poartă la scrierile lui Eminescu apoi) - într-un cuvânt văd aprinderea spiritului, fumul din spatele acestei aprinderi ca un semn...
De aceea, poate, am citit poezia cu o alta pereche de ochi și mi-a uns sufletul ("dacă nu mă așteaptă spuneam mă adăpostesc într-un cuțit asta e" - mi-a adus aminte de un pasaj biblic; "pământul rămăsese cu ochii mari/ ar fi ridicat și brațul cu o mie de degete să arate spre picături / dar purta un bebeluș în pântece trebuia să nu-l zgâlțâie" - foarte frumos cuprins simbolul fertilității în cupa asta de pământ - de aceea poate în final adresarea se face către o ea, dar prin geamlâc - poarta sufletului, în scrieri/bilețele - gânduri, cameră-trup, sân-hrană).
m-a șocat cumva osânza norilor, dar trebuie să recunosc că nu m-am gândid la supernatant - ceea ce plutește deasupra norilor!
Frumos!
(pt.)