Poezie
imense
1 min lectură·
Mediu
vor veni caii
pentru fiecare om câte unul
și ne vor împinge din așternuturi
cu marile lor boturi umede
ne vor scoate din case zvârlindu-ne pe scări
ca pe niște suluri de postav
ne vor împinge așa printre blocuri pe străzi
prin orașe vor ajunge cu noi pe câmpii prin păduri
ni se vor lipi de pleoape frunze și crenguțe
pe sub cea mai frumoasă paradă de nori
vor intra în ape și ne vor rostogoli pe fundurile oceanelor
ca pe niște trunchiuri de copaci
caii de lemn ai copilăriei cu boturile mari
imense
034.714
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “imense.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13968746/imenseComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAne-ar putea impinge si caracatitele, radastile, delfinii, pinguinii, ramele, faptii, nasicornii, viermii de matase sau liliecii copilariei, toate animalurile copilariei si copilaria ca un tigru sa ne faca semnul batranetii pe piept ... ce mi se pare misto nu e poetizarea ci pur si simplu ideea de copilarie, re-idealizarea ei ca factor germinativ. sunt multe poeme despre copilarie si din pacate n-am acum compasul critic pentru un cerc, asa ca, daca retin poemul ma voi intoarce.
0
ȘCmihai, cred ca este totusi diferit decat actiunea din cosbuc. mai ales daca citesti pana la final. ca indiciu: rostogolirea nu are finiș la mine.
leonard, aici copilaria nu este un factor germinativ. poate pentru cititor, poate ironic. finalul dupa cum vezi nu exista, rostogolirea nu are final.
leonard, aici copilaria nu este un factor germinativ. poate pentru cititor, poate ironic. finalul dupa cum vezi nu exista, rostogolirea nu are final.
0
frumos poemul tau, in genul ia-ma calule ma du unde-s ..... munca nu.