Poezie
ce știu spun. ce nu, simt
1 min lectură·
Mediu
viața are un tic și deschide uși pe care le găsește închise
uite chiar lângă mine creanga unui copac se leagănă înghețată
ca și când tocmai s-ar fi deschis o ușă înăuntru ei
când noaptea durerea poartă ochelari de cal
la sânul cald al străzii sub pragul de stele
se încaieră mereu o pală de vânt și o foaie de ziar
în timp ce
cu aerul unor persoane trecute de patruzeci
luminile magazinelor taie asfaltul în felii inegale de tort
lasă secretul ăsta să te taie pe toate simțurile
cu tăieturi subțiri de lamă
nu trebuie să fie prilej de strângere din pumni
imaginează-ți că te bate persoana iubită
cu pletele
așa îmi vin mereu genunchii la nivelul lor normal:
privesc ceasul și învăț
că tot timpul dau piept cu departele
trebuie doar să învăț asta mereu
023.217
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “ce știu spun. ce nu, simt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13963924/ce-stiu-spun-ce-nu-simtComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘCstiu ce spun, si usile au legatura cu miscarea vietii. cu noutatea spontana ce ne inconjoara. usile sunt deja inchise.
0
îmi place încăierarea dintre \"o pală de vânt și o foaie de ziar\". Mi se pare sugestivă prin acea firavă opoziție a lumescului :). Cred că și tortul e în plus acolo. \"taie asfaltul în felii inegale.\"
- finalul mi-a plăcut mai mult, e sincer, o concluzie firească, una care deschide... drumuri :).
alex