Poezie
colonizând albul
orice steag poate să devină glonț mai târziu
1 min lectură·
Mediu
gresia înbiează la chircit ca o sirenă la înec
tu însă cu încăpățânarea unei umbre
vrei să rămâi o venă în formă de chip luminos
cu alb mult cât un deșert în jurul tău spân
sprijinit de un soare belfer cu scoarță de copac
colecționând palmele în buzunarele altor palme
privind la nămeții crescuți din pământ ca niște boscheți
la șuvoaiele de apă cu o mie de piciorușe
albul îți face poftă să ningi și tu cândva
copiii să îți facă trupul din zăpadă
sufletul din nasturi de palton
știi
frigul se coace în frigidere pieptoase
are o inimă cât pumnul în loc de omulețul din gât
poate prinde gust de prescură dacă este destul de în vârstă
se scutură la sfârșit de vară nu
peste umeri îți ridici alți umeri
să țină de urât frigului care lasă
urme de copite pe piele
născut cu urechea în patru
auzi turmele de sâmburi din fructe
lași să îți crească ochi pe tot parcursul trupului
nu îi mai storci ca pe niște coșuri
024.003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “colonizând albul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13925452/colonizand-albulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘC: in alb se gasesc toate culorile. de aceea poezia este atat de densa. sau pare. starea este vizibila, ca o urma de sanie.
multumesc de revizitare. apreciez
multumesc de revizitare. apreciez
0
Deosebite figuri de stil, toate îmbrăcând albul, culoarea păcii, a curățeniei sufletești, a versului.
Foarte frumos!
Ottilia Ardeleanu