războiul ei cu ea

sunt vreo doua chestii in care m-am poticnit, e vorba de supărarea publicului care se manifesta sonor în fundal, asta pentru ca nu stiu, parca e din alt film, si apoi faza cu inimile, ca e cam comuna, aa, si comparatia pasari ca furnici dupa ploaie, nu stiu si pasari si furnici in imaginea aia mi se pare obositor. dar in ciua acestor chestii, as zice ca+s minore fiindca is doar in opinia mea, poemul este unul deosebit. este in primul rand foarte expresiv plecand de la titlu si avem doua imagini deosebite, cea de la incepu si cea de la final. ele sunt in acelasi plan, ca doua tabere ale unui razboi, primul este actiunea, implicarea, al doilea este repaosul, plictiseala. este focalizat pe ceea ce se petrece in prima parte, si pe ceea ce decurge din starea personajului in a doua. chestiile aste adoua puse incrucisat in foc, pe mine ma fac sa zic da, aci este poezie, si nu oricum, ci chiar altfel de cat am mai citit si la autor si pe site. un text deosebit, care merita atentie.